Povestea vieţii mele

E atât de ironic....ieri aveam situaţia sub control,azi totul e controversat şi schimbat.
Am avut speranţe şi planuri măreţe,am avut vise şi dorinţe ca orice copil.....însa unde au dispărut?Unde s-a evaporat decorul pictat de mine în albastru şi violet?
Acum trăiesc un prezent ciudat şi sobru,într-o lume rece unde soarele apune şi nu răsare niciodată.Sunt prinsă într-un glob de cristal pentru eternitate....şi cu toate astea încă mai am implantată pe occipital imaginea puţin prăfuită a celui care m-a impins cu sânge rece în braţelee unui declin teribil şi catastrofal.În adancurile inimii mele străpunse de indiferenţă şi ură,încă mai este vie amintirea lui...atât de vie încât poate să-mi încrusteze în minte iluzii periculoase,să-mi schimbe total concepţiile după care m-am ghidat atât timp....
Acele ultime cuvinte,care au dus la inevitabilul sfârşit imi rasună permanent în mintea bolnavă....sunetele stranii se izbesc violent de pereţii globului de cristal deviind spre mine, lovindu-mi sternul,făcându-mi inima să sângereze...
Acum nu mai este durere spirituală ci fizică,ce doboară centimetru cu centimetru din fiinţa mea slăbită,nenorocită....forţată să îndure blestemul unei iubiri înşelătoare.
Simt că ma aflu la capătul puterilor,mă scald în propriul sânge fără să încerc să evadez măcar...mi-au secat lacrimile,mi s-au terminat cuvintele.Înnebunesc pe zi ce trece...îmi pierd tot ce mi-a mai ramas,raţiunea şi inocenţa.
Şi ceea ce mă înfurie cel mai tare este să ştiu că el a fost cel care a îndreptat pumnalul destinului spre mine gata să-mi străpungă ţeasta.El a fost cel care mi-a încătuşat mainile,lăsându-mă pradă demonilor însetaţi de sânge cald şi curat.....El a fost.....
Şi nici să mă răzbun nu pot....nu, nu pot.Singurul dram de luciditate mă opreşte să-i plătesc cu aceeaşi monedă,mă opreşte să ridic acelaşi pumnal care m-a străpuns şi să-i înjunghii inima de câine care m-a vândut precum Iuda,care m-a lăsat să cad precum Lucifer în fundul celui mai negru Iad!Nu pot să-l urăsc!Iar lucrul ăsta mă sperie,îmi arde conştiinţa....mă slăbeşte şi mai tare....
Ce e de făcut?Voi opri timpul în loc....îmi voi lipi urechea de pereţii globului de cristal şi voi asculta pentru eternitate povestea vieţii mele....