joi, 11 decembrie 2008

Sunt o umbra...

Sunt o umbra,un joc de lumini oarbe
Ura din jurul meu inocenta-mi soarbe,
Ma lasa singura si pustie
Simt briza mortii cum adie.

Ce simti oare atunci cand iubesti?
Vreau sa stiu,nu ma pot multumi cu povesti,
Vreau sa plang de fericire,
Iar cand mor,sa raman c-o amintire.

Dar plec ochii si oftez adanc,
Si acesta este doar un gand,
Un vis plapand pierdut in tacere
Ma seaca de viata,ma lasa fara putere.

Innebunesc,vreau doar luciditate,
Peste tot vad fete triste pictate,
Imi aud respiratia sacadata...
Vreau sa ma misc,dar raman nemiscata.

Mi-e frica,prinde-ma de mana,
Ingeri cazuti in pacat,in jurul meu s-aduna,
Ma privesc cu ochii plini de mister
Stiu ca nu se vor mai intoarce-n cer.

Vreau pace,un dram mic de pace
Dar ma lovesc continuu de geamuri opace,
Imagini tampite,iesite din comun,
Imi atrag atentia,ma opresc din drum.

Sunt inchisa intre patru pereti
Ochii rai ma urmaresc atenti,
Imi iau inima in dinti,si ma scol in picioare,
Pe lumea cealalta cum va fi oare??

Dincolo de adevar

Delir,teribilism,destine furate,
Cate vieti vor trebui crucificate?
Cate inimi frante scufundate-n sange,
Vor transforma in scrum tot ce vor atinge?

Mii de copii si parinti plangand
Privesc rauri line de lacrimi curgand,
Au pierdut de mult orice speranta
Acum au gurile cusute cu ata.

O lume nefasta,un iad aprins
Credinta din noi de mult s-a stins,
S-a destramat granita dintre lumi
Suntem nevoiti sa pasim pe carbuni.

Vom purta in spate pacatul,
Acum sau mai tarziu il vom sluji pe dracul,
Vom strange din dinti,ne vom izbi de ziduri
Priveste!!Mii de suflete se zbat in chinuri!

Dezastre,cruzime pura,
Ma uit la voi si simt un gust amar in gura
Traim intr-o lume atat de debila,
Calcam nevinovati in picioare,fara mila!

duminică, 7 decembrie 2008

Un joc...o greseala

Am iubit,a fost dragoste colosala,
Insa nu am stiut ca e o greseala fatala,
Un joc periculos cu reguli si dogme,
O tabla de sah cu piese fara forme.

A fost de ajuns sa rostesti un cuvant
Si cu gura ta mi-ai sapat propriul mormant
M-ai prins in capcana fara scapare
Lantul iubirii false ma strange din ce in ce mai tare

Ma uit in ochii tai,si simt ca ma sufoc
Ura si dispretul nu ma slabesc deloc
Mi-as dori sa te spintec in intregime
Sa-ti disec cu unghia inima de caine

Mi-ar placea sa te vad cum te zvarcolesti pe jos
Sa-ti fie devorat trupul de viermi pana la os.
As vrea sa te strang de gat cu mana mea,
Poate vei intelege intr-un final ce este durerea.

Dar tu demon cu chip angelic
Imi razi in fata ca un nemernic,
Si simt cum iti infigi coltii...
Pe gat curge sangele mortii.

Imi vine-n minte un flux de amintiri
De sentimente moarte si dezamagiri
Lacrimi negre se scurg pe chipul pamantiu
Tu vei ramane,iar eu n-o sa mai fiu...

Timpul....


Timpul se scurge incet ca o pelicula de film,
Firul vietii se-mpleteste intr-un fel sublim,
E o creatura divina cu soapte purtate de val,
O suflare cereasca cu caracter primordial.

Secunde,minute si ore in sir,
Totul se deruleaza ca intr-un delir,
Aspecte ciudate si surprinzatoare,
Sunt martora a naturii care moare...

Au fost momente intiparite in negura vremii,
Pastrate pana in prezent de 3 milenii,
Insa acum in fata noastra
Se ridica o lume nefasta.

Timpul se opreste intr-un moment perfect,
Acum avem vreme destula sa citim ce scrie pe prospect,
Sa deschidem ochii si sa ripostam,
Sa numaram cu voce tare fiecare treapta pe care o urcam.

Nu suntem marionete cretine
Papusi fara judecata,private de destine,
Suntem creaturi cu suflet si minte
Stapani pe propriile cuvinte.

Suntem rezultatul iubirii fecunde,
Un amestec de vibratii si unde,
O geneza aparte scrisa de strabuni
O schita concreta desenata cu carbuni.

Si timpul porneste din nou cu repeziciune,
Lasand in urma sa doar flacari si taciune,
Cautam raspunsuri pe fetele haine,
De ce se repeta la nesfarsit ziua de maine?

Ganduri si Ecouri

Un ecou surd si-un planset de copil,
Multe lacrimi reci s-au scurs din ochiul de metil,
Multe zgomote violente s-au izbit de ziduri,
Iar pasari de lumina au evadat in carduri.

Un gand profund si-o lacrima albastra
Multi prizioneri ai vietii isi plang amarul la fereastra,
Intind mainile slabe si murdare
In zadar asteapta-o alinare.

Un copil nevinovat,un fluture in zbor,
Captiv in palma vietii,scaldata de izvor,
S-a sters praful de pe aripile fermecatoare
Si stie si el sigur ca nu va mai putea sa zboare.

Un cantec lent si-un tipat infundat
Speranta si credinta singuri ne-au lasat,
Privim fix spre enorma zare
Decorul vietii noastre se sterge de culoare.

Un rai si-un inger cazut,
Nu poti sa mergi descult pe un drum abrupt,
Nu poti sa inchizi ochii si sa intorci capul,
Atunci cand nu te-astepti soarta te-nteapa cu acul.

Un loc ciudat si un cod de legi,
Satana te indeamna sa alegi
Te-opresti o clipa derutat,
Apoi iti dai seama ca nu ai timp de asteptat.

Un poet si-un vis pierdut,
Acum termina ce ai inceput,
Cauta raspunsuri si rezolvari
Lasa pacatul sa se innece in mari.

Un cer si un enorm pamant,
Esti legat de viata printr-un juramant,
Nu te lasa purtat de cuvinte ciudate,
Ridica-te-n picioare si fa-ti singur dreptate!!!



sâmbătă, 6 decembrie 2008

Sunt...


Sunt atat de multe intrebari la care nu am aflat raspunsul
Sunt probleme ce iti accelereaza pulsul,
Sunt oameni dementi fara pic de ratiune
Fiinte de hartie lipsite de afectiune,
Nu inteleg nimic,e pura nebunie
Sa afli ca de maine nimic nu o sa mai fie,
Am trait pana acum doar in iluzie
Am crezut in dogme producatoare de confuzie.

Sunt mii de lucruri bune,recunosc
Dar sunt milioane rele pe care le cunosc,
Ma confrunt zilnic cu indiferenta
Iar daca mai continui imi voi pierde competenta,
Si de ce ma zbat,si caut un raspuns
O solutie la problema vietii..pana la apus?
Incerc sa ma mentin,sa nu trec peste linia dreptatii
Ma straduiesc din greu sa tin piept cu demnitate sortii,
Ridic ochii spre cer,si rostesc o rugaciune
Ma ingrozeste gandul ca visurile mele se vor transforma in dune.

Priveste!Nimic nu mai e cum a fost
S-a prafuit imaginea unei lumi cu rost,
S-a transformat totul intr-o mare ruina
Si asta..din a cui vina??
Ambiguitate,stres,minciuna si lipsa de respect
Ne uitam in ochii sortii fara sa aiva vreun efect.
Pana cand va trebui sa ne indreptam pasii in desert?
Pana cand vom calca peste oglizi sparte scaldate in sange fiert?
Intrebari,lumini difuze...sunt mii de lucruri nestiute
Si pun pariu ca acele persoane ce vor birui nu vor for fi prea multe...

ILUZIONISTUL



Esti un nenorocit...Da,un nenorocit!
Un vis urat,un destin crud
Ai ajuns sa mi te infigi adanc aorta
Si sa-mi opresti pulsul cu o singura vorba
Ai patruns violent prin fiecare tesut
Hai!...termina ce ai inceput!!

Tu m-ai invatat sa privesc cu aroganta
Nu-mi reprosa nimic,
Parerile tale imi provoaca greata
Sunt ceea ce vezi
Sunt ceea ce crezi
O fiinta bizara,o victima perfecta
Prinsa intr-o plasa infecta
Ai reusit sa-mi dai mat din prima
Te-ai jucat cu tura si mi-ai furat regina
O singura mutare si totul se termina
Pui capat jocului...te eliberezi de orice vina

Nu te-ai saturat sa faci combinatii perverse de cuvinte
Menite sa-ti implanteze iluzii dulci in minte??
Ai pus stapanire pe inima mea slabita
Dar nu ma las batuta nici daca-as fi tampita
Te vad...te-am mirosit de mult,
Stiu pe ce front joci si ce ai de gand.

Esti un idiot,un pervers inocent
O inima de diavol,un venin lent
Esti asasinul perfect,un geniu prea atent...
Distrugi tot ce atingi,
Atingi tot ce distrugi
Un iluzionist expert in hipnoza,
Doua elemente opuse aflate in osmoza.

Cum poti cu o singura privire
Sa transformi in ura orice amintire??
Ah...daca te-as avea in fata,
Ti-as zgaria cu unghia tot stratul de gheata
Ti-as scoate violent fiecare celula
Te-as descompune...esti o substanta nula
Doamne... as privi ore in sir
Cum te zbati in delir
Cum te asfixiezi si iti pierzi suflarea,
In sfarsit ti-ai auzit chemarea.
Sa te vad acum fiinta,
Mai poti sa-mi spulberi orice dorinta ??
Sa ma lasi pustie si fara rost?
Iti reamintesc...
Cu mana din pieptul meu te-am scos!!

Tacere


Tacere...liniste profunda,
Cate-o lacrima de sange fata imi inunda
Suspin incet,si rostesc o rugaciune,
Inca mai sper sa se intample o minune.

Am ramas pustie,sunt o moarta vie
Cu privirea pierduta,fredonez o melodie,
E cantecul pierdut in negura vietii
Stiu sigur ca nu voi mai vedea lumina diminetii.

Ridic ochii spre cer,dar in schimb vad iadul,
Mai beau un pahar de lacrimi ca sa-mi innec amarul,
Mii de amintiri,de visuri uitate
Ma insotesc acum in pustietate...

Astept cuminte in intuneric,
Tacerea ma poarta pe un taram feeric.
Imi vad viata cum mi se scurge in fata
Toata fiinta mea atarna de un fir de ata.

Ganduri negre si sumbre iluzii
Sunt doar un les atarnat in perfuzii,
Ma zbat,si incerc disperata sa gasesc lumina
Dar pe scena vietii s-a lasat cortina...

Mii de ipocriti,doar o lume cretina
O imagine absurda ce ma zgaraie pe retina
Cuvinte false Se lovesc de mine,
Menite sa distruga orice amintire.

Nu vreau sa va aud,mi sa spart timpanul,
Nu vreau sa-mi aleg destinul aruncand cu banul!
Prefer sa raman in urma,uitata de soarta
Asa cum sunt acum,doar o vie moarta!

Am vazut cum firul vietii mele
Se scurge incet ca intr-un joc de iele,
Imi fixez din nou privirea in tavan,
Prin gand isi face aparitia un malefic plan,

Nu!!Refuz!! Nu sunt ca ei!!!
Pot sa vad dincolo de acele grave idei,
Insa mana voastra imi acopera gura
Nu ma lasa deloc sa-mi exprim toata ura!

Ma opresc din acest zbucium dement,
Se pare ca nu mai pot lupta pentru ce e corect
Prin fum si prin ceata
Prezenta rece a mortii mi se opreste in fata.

Lipsita de aparare ma supun creaturii,
Cuvintele surde se lovesc de cerul gurii,
Racoarea ma cuprinde,si ma scufunda in durere
Acesta mi-e sfarsitul,sa mor in tacere.....

duminică, 9 noiembrie 2008

video


...Ce frumoasa e privirea Lui.E acea privire care iti impietreste sufletul si care iti transforma iubirea in ura...Si totusi e frumoasa.Lacrimile care au curs sunt putine in comparatie cu cele care vor curge de acum incolo....Insa este timp:o eternitate in care suferinta ,frica si durerea nu-si vor gasi locul decat in sufletele noastre...
Stau si ma gandesc uneori,meditez profund pentru a gasi raspunsul la intrebarea care a chinuit pe multi ...pe cei ca mine...De ce ne este teama de El? Acest DE CE imi mistuie constiinta in fiecare clipa a vietii mele...in fiecare noapte,zi,ora,minut,secunda...
Privesc in jurul meu si vad cum totul se prabuseste lent,cum totul este sortit pieririi si atunci inteleg ca nu am nici scop pe lumea asta, ca ma straduiesc degeaba.
Un val de dezamagire imi cuprinde constiinta si revin din nou la acea privire care imi ingheata toata fiinta lasandu-ma goala fara nici un sentiment ,fara nici un gand, fara vointa ,facandu-ma prizoniera unei creaturi ce lupta permanent impotriva a tot ce este divin,ceresc...
...Ce poate face o singura privire, cum poate un lucru atat de firesc sa-ti destruga globul de cristal in care te aflai pana acum??Cum poate sa te lase plapanda,neajutorata si mica,intr-o lume atat de mare?? Cum??
Simt cum im pierd increderea atat in mine insami cat si in cei din jurul meu.Simt o durere profunda in piept atunci cand un vis din visurile mele mi se naruie in fata,accentuand tot mai mult neincrederea.
Cine a spus ca speranta moare ultima?...Tind sa cred e ca speranta este tocmai aceea care moare prima...Nu! nu sunt nebuna,cel putin asa consider eu..Daca ar mai exista un dram de speranta,lumea asta teribila si neagra in care ne aflam si cu care suntem nevoiti sa ne confruntam ar fi mai buna, ar putea fi ceea ce a fost la inceput inainte de pacatul stramosesc...Si cum am putea schimba raul facut daca nu prin speranta si credinta?Iar fiindca am ajuns la credinta observ ca nici ea nu mai exista...si toate astea de ce???
Oriunde m-ar duce gandul tot la acest nenorocit DE CE ajung.In fiecare secunda trebuie sa ma confrunt cu cruda realitate care face din mine ceea ce sunt acum..o umbra.Da, o umbra..caci am trecut de mult in cealalta extrema fara sa-mi dau seama insa,si cu fiecare zi ce trece ma afund tot mai mult in pacatul si intunericul care imi sfasie sufletul si mentalitatea.
As vrea sa tip,sa ies...ma lupt cu mine caci am devenit cel mai mare dushman al meu...un mic hibrid care nu crede in nimeni si nimic.Am lasat in urma totul,toata fiinta si inocenta mea....Sunt nevoita sa port o masca vesela pentru a ascunde adevarul din spatele ei...dar pana cand??Pana cand trebuie sa dau din cap afirmativ precum ceilalti doar ca sa-mi continui existenta??...Daca asta e pretul vietii mele atunci refuz!!Refuz sa fiu partasa la caderea lumii!
Situatia asta imi distruge viitorul pe care mi l-am imaginat cu atat de multa dragoste...Dar cui ii pasa??Nimanui!..Iar mie de ce mi-ar pasa??...Iarasi acelasi De Ce....devine banal si insuportabil....
Acum sunt singura din nou intre acesti patru pereti,o incapera goala ce conduce spre pura mea nebunie....sunt doar eu si gandurile mele...eu si indoilile mele....eu si privirea lui care provoaca dependenta....tot ce mai aud in acest spatiu surd este doar respiratia mea sacadata......
Singurul lucru la care mai sper e sa adorm....si cu putin noroc sa nu ma mai trezesc!

sâmbătă, 8 noiembrie 2008

My world ...My thoughts..My life...



Here we go!
Nu am cerut sa ma nasc...nu am avut nici cea mai mica intentie,dar iata-ma...sunt..ma aflu..exist!Inca o muritoare care se zbate intr-o nebunie clara...
Au trecut aproape 17 ani,iar eu nu mi-am gasit inca rostul aici...nu imi gasesc linistea de care am nevoie,dupa care tanjesc din prima clipa in care am deschis ochii.Sunt confuza...sunt singura....sunt eu.....
Simt ca imi indrept pasii spre nicaieri,spre o pustietate sumbra plina de mister,plina de...nimic...
Ahhh...oare esuez??Sau oare e doar in mintea mea???....Oare de ce trebuie sa-mi duc existenta in necunoscut??...De ce sunt atat de diferita??
Intrebari peste intrebari,ganduri,idei,amintiri....un amestec difuz de lumini...
Ce sunt eu??....Sunt un suflet opac.....