...Ce frumoasa e privirea Lui.E acea privire care iti impietreste sufletul si care iti transforma iubirea in ura...Si totusi e frumoasa.Lacrimile care au curs sunt putine in comparatie cu cele care vor curge de acum incolo....Insa este timp:o eternitate in care suferinta ,frica si durerea nu-si vor gasi locul decat in sufletele noastre...
Stau si ma gandesc uneori,meditez profund pentru a gasi raspunsul la intrebarea care a chinuit pe multi ...pe cei ca mine...De ce ne este teama de El? Acest DE CE imi mistuie constiinta in fiecare clipa a vietii mele...in fiecare noapte,zi,ora,minut,secunda...
Privesc in jurul meu si vad cum totul se prabuseste lent,cum totul este sortit pieririi si atunci inteleg ca nu am nici scop pe lumea asta, ca ma straduiesc degeaba.
Un val de dezamagire imi cuprinde constiinta si revin din nou la acea privire care imi ingheata toata fiinta lasandu-ma goala fara nici un sentiment ,fara nici un gand, fara vointa ,facandu-ma prizoniera unei creaturi ce lupta permanent impotriva a tot ce este divin,ceresc...
...Ce poate face o singura privire, cum poate un lucru atat de firesc sa-ti destruga globul de cristal in care te aflai pana acum??Cum poate sa te lase plapanda,neajutorata si mica,intr-o lume atat de mare?? Cum??
Simt cum im pierd increderea atat in mine insami cat si in cei din jurul meu.Simt o durere profunda in piept atunci cand un vis din visurile mele mi se naruie in fata,accentuand tot mai mult neincrederea.
Cine a spus ca speranta moare ultima?...Tind sa cred e ca speranta este tocmai aceea care moare prima...Nu! nu sunt nebuna,cel putin asa consider eu..Daca ar mai exista un dram de speranta,lumea asta teribila si neagra in care ne aflam si cu care suntem nevoiti sa ne confruntam ar fi mai buna, ar putea fi ceea ce a fost la inceput inainte de pacatul stramosesc...Si cum am putea schimba raul facut daca nu prin speranta si credinta?Iar fiindca am ajuns la credinta observ ca nici ea nu mai exista...si toate astea de ce???
Oriunde m-ar duce gandul tot la acest nenorocit DE CE ajung.In fiecare secunda trebuie sa ma confrunt cu cruda realitate care face din mine ceea ce sunt acum..o umbra.Da, o umbra..caci am trecut de mult in cealalta extrema fara sa-mi dau seama insa,si cu fiecare zi ce trece ma afund tot mai mult in pacatul si intunericul care imi sfasie sufletul si mentalitatea.
As vrea sa tip,sa ies...ma lupt cu mine caci am devenit cel mai mare dushman al meu...un mic hibrid care nu crede in nimeni si nimic.Am lasat in urma totul,toata fiinta si inocenta mea....Sunt nevoita sa port o masca vesela pentru a ascunde adevarul din spatele ei...dar pana cand??Pana cand trebuie sa dau din cap afirmativ precum ceilalti doar ca sa-mi continui existenta??...Daca asta e pretul vietii mele atunci refuz!!Refuz sa fiu partasa la caderea lumii!
Situatia asta imi distruge viitorul pe care mi l-am imaginat cu atat de multa dragoste...Dar cui ii pasa??Nimanui!..Iar mie de ce mi-ar pasa??...Iarasi acelasi De Ce....devine banal si insuportabil....
Acum sunt singura din nou intre acesti patru pereti,o incapera goala ce conduce spre pura mea nebunie....sunt doar eu si gandurile mele...eu si indoilile mele....eu si privirea lui care provoaca dependenta....tot ce mai aud in acest spatiu surd este doar respiratia mea sacadata......
Singurul lucru la care mai sper e sa adorm....si cu putin noroc sa nu ma mai trezesc!

My world ...My thoughts..My life...

Here we go!
Nu am cerut sa ma nasc...nu am avut nici cea mai mica intentie,dar iata-ma...sunt..ma aflu..exist!Inca o muritoare care se zbate intr-o nebunie clara...
Au trecut aproape 17 ani,iar eu nu mi-am gasit inca rostul aici...nu imi gasesc linistea de care am nevoie,dupa care tanjesc din prima clipa in care am deschis ochii.Sunt confuza...sunt singura....sunt eu.....
Simt ca imi indrept pasii spre nicaieri,spre o pustietate sumbra plina de mister,plina de...nimic...
Ahhh...oare esuez??Sau oare e doar in mintea mea???....Oare de ce trebuie sa-mi duc existenta in necunoscut??...De ce sunt atat de diferita??
Intrebari peste intrebari,ganduri,idei,amintiri....un amestec difuz de lumini...
Ce sunt eu??....Sunt un suflet opac.....