Cromatica....

Albastru beirut,violet sangeriu....gri spalacit...o cromatica stranie ce se succede ca intr-un haos organizat, sfarsindu-se printr-o explozie la fel de absurda dar lipsita de culoare.
Totul e negru...Cerul s-a stins lasand norii sa cada peste pamantul in care sunt ascunse de atatea milenii pacate cutremuratoare,muntii se pravalesc,inghitind fara mila verdele crud al campului spalat de roua proaspata si rece a diminetii de mult pierduta....
Totul moare,se sterge de culoare, de viata,de sens....Un sfarsit banal vazut dintr-o perspectiva translucida,aparent coerenta,...e imaginea zamislita de o minte bolnava,suferinda.
E mintea unui copil sortit declinului tragic...e mintea mea,perspectiva mea...povestea mea.
Un adevar crunt,gasit adanc in intelectualul meu bulversat,are puterea suprema de a rupe pagina cu pagina din jurnalul plin cu amintiri prafuite,amintiri dureroase si lacrimogene.E adevarul capabil sa trezeasca toata fiinta mea din somnolenta coplesitoare in care ma aflu,sa ma ridice undeva deasupra acelor fapte care m-au impins spre o lume vida,paralela,aflata intr-o alta dimensiune, conceputa de aceeasi minte bolnava.
E timpul sa gasesc solutia,cheia care poate sa-mi deschida toate usile ce mi-au fost inchise.E timpul sa fac acel pas,pasul spre o alta lume,pasul spre libertate....E timpul perfect sa ridic pensonul si sa pictez din nou decorul lumii,sa acopar negrul izolant cu mii de culori ce inspira viata.Trebuie sa sap adanc huma intarita de cuvinte si amintiri ca sa pot gasii comoara de care am nevoie precum un drog...acea comoara nu e altceva decat forta ce ma va ajuta sa razbesc,sa trec peste toate zidurile ce mi s-au ridicat in fata gata sa ma doboare.E forta ce ma va ridica deasupra tuturor,ma va inalta pana la norii pe care de mult visez sa-i ating,ea imi va salva declinul tragic care m-a dezumanizat....ea doar ea.....