joi, 26 februarie 2009

Adevaruri ascunse

Mi-as dori atat de mult sa pot sa trec peste amalgamul de sentimente care a pus stapanire pe constientul meu.Fiecare scop,fiecare interes se dovedeste a fi un mar al discordiei...iar eu calc pe urmele stramosilor mei,muscand din el cu o asa pofta incontestabila,trezind in acelasi timp in mine dorinte arzatoare,interzise,vitale...Simt cum geniul meu se lupta permanent cu trecutul,cu prezentul si cu viitorul.E o lupta nedreapta,inevitabila pe care trebuie sa o port cu mine insumi,cu eul interior care a adormit de veacuri bune,nemaivrand sa se trezeasca.
Sunt nevoita sa pasesc peste carbunii incinsi,doar ca sa-mi platesc pacatul,trebuie sa imi calc peste suflet si inima,sa las in urma tot ceea ce simteam si ce era interzis.Nu am decat un singur drum,o singura sansa,pe care nu am voie sa o risipesc.
Am realizat ca nu voi putea fi niciodata capabila de sentimente nobile,nu voi simti niciodata acea dragoste despre care se tot povesteste in basme si poeme,cu toate ca o mica parte din mine tanjeste dupa acel fior care te inalta pana la ceruri facand sa vibreze fiecare celula din corp....dar totusi basmele mint...ori nu spun tot adevarul.Dragostea te inaltza pana aproape de Eden,impaienjenind sufletul si mintea cu dulcea iluzie a unui sentiment superb si imposibil doar ca sa iti dea drumul,lasandu'te sa cazi pana in cele mai adanci cratere ale Iadului incins.Acesta e adevarul profund si dureros,care se ascunde dincolo de aparente.Numai un geniu lucid care a dat la o parte valul confuziei si a lasat gura adevarului sa cante dramele unei existente primordiale,bine ascunse de timpul ireversibil undeva in macrouniversul divin,este constient de gravitatea lucrurilor.
Insa si aceasta este tot e drama,cea a geniului lucid,caruia nimeni nu ii da crezare,care este marginalizat de mintile inguste ce nu vor sa accepte realitatea.Si-au acoperit ochii si urechile,si-au bagat capul in huma precum strutii cei lasi doar ca sa nu infrunte ceea ce trebuie infruntat.Plini de lasitate si lipsa de orientare vor pieri,se vor evapora intr-o clipita ca si cum niciodata nu ar fi existat....asta e pretul pe care il vor plati si totodata e si blestemul pe care trebuie sa-l port in spate pana cand praful se va asterne si peste numele meu.....
Lipsit de importantza.....Asa este lumea in care traim in prezent....lipsita de importanta,de sens,de culoare.O banalitate obositoare ce zgaraie milimetru cu milimetru din retina ochilor nostrii,fortzandu'ne sa simtim fiecare lovitura primita din partea destinului,fara sa avem posibilitatea de a ne feri!Si toate astea pentru ca nimeni nu vrea sa priveasca dincolo de valul opac al realitatii....o incapatzanare ce ne va costa scump,vom plati cu sange si lacrimi.....
Iar eu lucida imi voi continua drama,prinsa intre doua lumi paralele,platind pentru greselile lor,pentru greselile voastre!

Niciun comentariu: