luni, 5 ianuarie 2009

Pierduta in adancime

Simt cum printre secunde ma scurg usor
Precum o pasare vanata in al ei zbor
Pasesc,iar fiecare pas se scufunda tot mai mult
Pamantul negru ma cheama sub pamant

Soapte sinistre imi bantuie prin minte
Aud sute si mii de cuvinte
Fara legatura,fara nici un sens
Dar imi patrunde in ganduri mult prea intens

Astept,dar ce astept?
Fara sa-mi dau seama imi duc mana la piept
Si cu un gest absurd,strang violent in pumni
O inima prea neagra,transformata-n carbuni

O racoare fireasca imi inunda fiinta
Gestul facut imi mustra constiinta
Nu mai suport durerea si-ncep sa plang mocnit
Iar plansul se frange-ntr-un ecou subit

Incerc sa inteleg vocea ce rasuna-n mine
In locul inimii mele creste-acum un maracine
Plin de spini din care se scurge sange
Si pe care nimeni nu-l va putea atinge

Am devenit ceea ce sunt acum
Aceeasi umbra ,dar pe un alt drum
Am ingropat setimentele-n pamant
Iar amintirile toate au fost luate de vant

Astept sa ajung sub pamant
In jur s-a lasat o tacere de mormant
Alunec lent intr-o alta dimensiune
Pierd centimetru cu centimetru-n adancime

Ma asfixiez cu mirosul de lut
Tipatul meu este acum mut
Ridic o mana spre inalta bolta cereasca
A ramas doar maracinele ce are sa mai creasca

Niciun comentariu: