Motto: „Motivaţia de bază [a Holocaustului] era pur ideologică, înrădăcinată într-o lume existentă numai în imaginaţia nazistă, unde unei conspiraţii evreieşti internaţionale de a controla lumea i se opunea o misiune “ariană” paralelă. Nici un genocid de până în ziua de azi nu fusese bazat atât de complet pe mituri, halucinaţii, pe o ideologie abstractă, nepragmatică - care a fost apoi pusă în aplicare prin mijloace foarte raţionale şi pragmatice.” Yehuda Bauer
Holocaustul reprezintă cea mai cumplită drama a secolului XX căreia i-au căzut victime milioane de oameni nevinovaţi. Un genocid pe care mintea unui om normal nu îl poate cuprinde în dimensiunile sale reale. Oricât am citi, ne-am documenta sau am vedea filme cu această temă este greu de înţeles cum a fost posibil să se întâmple aşa ceva într-o lume care se aclamă "civilizată", in secolul XX.
Şi totuşi,cât de bolnave pot fi minţile acelor oameni?Pare atât de absurd şi teribil,milioane de oameni,fie evrei fie alte naţii considerate inferioare,au părăsit această lume înainte de vreme.
Cumplit.Un cuvânt prea indulgent care ar putea să confere cât de cât o imagine mai explicită a evenimentelor.Sunt fapte teribile,chinuri la care au fost supuse fiinţe nevinovate,singura lor greşeală a fost aceea că s-au născut evrei şi nu numai.
Nu ştiu prea multe despre acest eveniment,nu am date exacte şi explicaţii demne de luat în considerare referitoare la faptele petrecute,dar în schimb am întipărite în mintea mea,mii de imagini cutremurătoare,capabile să distrugă această lume aparent perfectă în care trăiesc, să-mi schimbe complet viziunea despre ceea ce mă inconjoară şi pe care am dobândit-o până acum.
Dincolo de subconştientul meu,şi nu numai al meu, acele grave evenimente si imagini se derulează constant,exact ca o peliculă dintr-un film al cărui scenariu este unul de groază.
Oameni mutilaţi,schingiuţi până la ultima suflare,ţipete mute de copii, mame maltratate şi abuzate,oameni care au fost forţaţi să îndure foametea,frigul,şi toate calamitaţile zămislite de minţi demente,bolnave,de creaturi care nu pot fi considerate fiinţe omeneşti ci brute fără milă şi suflet.Au fost monştrii nazişti,care aveau implantat in mintea lor dementă un singur scop,dominat de o ură imensă şi absurdă, acela fiind stârpirea unor rase „inferioare” cu sânge muradar.După concepţia lor absurdă, lumea trebuia „curăţată” de aceste fiinţe murdare şi inferioare care puneau într-o lumină proastă toată civilizaţia bună şi rafinată pe care aceştia o reprezentau.
Am atâtea întrebari fără răspunsuri clare şi pariez că nu sunt singura.Sunt lucruri pe care nu le înţeleg,fapte care s-au petrecut la comanda unor oameni tirani,a căror judecată eronată a dus la tragismul milioanelor de suflete care nici in ziua de azi nu şi-au gasit liniştea.
Practic ideile naziste s-au extins prin întreaga populaţie reuşind să acapareze persoane iraţionale
capabile să distrugă vieţi.Şi toate acestea din ce motiv? Ce anume a stat la baza acestor evenimente? Pur şi simplu DE CE?
Întrebări fără răspuns.Şi totuşi e prea târziu pentru întrebări, e prea târziu să îndreptăm cele întâmplate din nesăbuinţa unor brute.Milioane de suflete chinuite s-au îndreptat spre moarte.
Răul a fost făcut şi nimeni nu poate să razbune acei nevinovaţi,acele victime ale unui regim demonic.
Au trecut mulţi ani de atunci,însă amintirea masacrului a rămas vie,flacăra aprinsă de nazişti nu mai poate fi stinsă, în schimb poate fi păzită în aşa fel încât, să nu se mai repete istoria.
Acele momente apocaliptice nu pot fi uitate şi nici iertate.Cu toate ca deviza evreilor spune:„a ierta da, a uita nu”, părerea mea este că aceste lucruri nu trebuiesc iertate.E de neconceput.Nu poţi fi îngaduitor cu astfel de oameni demenţi.Ideal ar fi fost ca toţi membrii regimului nazist să fie supuşi aceloraşi maltrataţii şi chinuri cutremuratoare, să poată simţii pe pielea lor ce înseamnă să fi schingiut,înfometat şi ars de viu, cum e să-ţi fie anihilată familia în faţa ta,cum e să te asfixiezi lent şi insuportabil cu clor.
Dar la fel cum spuneam, e prea târziu chiar şi pentru răzbunare.Ceea ce ne-a mai rămas de facut este să punem capăt odată pentru totdeauna diferenţelor dintre naţii.Să lăsam ura şi orgoliul deoparte şi să încercăm să trăim într-o lume mai bună.
Mii de mărturii şi de poveşti este tot ce a mai rămas din Holocaust. Pe paginile istoriei sunt scrise cu doliu milioane de numere. Milioane de evrei şi odată cu ei alţii mii şi mii, slavi, preoţi catolici, ţigani… exterminaţi în lagăre, nu altundeva…. Nu. Citeşti numere - nu nume. Numere pâna la cer înalţând scări de durere.Iar pe mormintele reci şi negre sunt încrustrate cuvinte copleşitoare care vorbesc despre cele cinci sute de mii de copii evrei care au fost privaţi de viaţă.
De câte ori veţi auzi despre holocaust,vă rog amintiţi-vă povestea asta care, ca şi mine, stă marturie împotriva oricărui genocid născut şi îngrijit de nazişti, comunişti ori de terorismul islamic sau de alt fel, ce bântuie acest început de secol 21.
Din nefericire, nu istoria se repetă – noi suntem cei care repetă istoria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu