Dispreţ

Atât dispreţ,atâta durere,
M-am săturat să fac tot ce mi se cere.
Sunt epuizată până la refuz
Mă izolez într-un decor confuz.

Îmi închid ochii,nu vreau să mai privesc
Acei ochi sfâşietori ce lent mă nimicesc,
Vreau să dispar să intru în pământ,
Căci vorbele voastre inutile fără milă m-au frant.

Simt cum mi se injectează-n minte
O doză dublă de cuvinte,
Concepţii zămislite de minţi bolnave,
Idei ce ilustrează imagini grave.

Pendulez între păreri şi vorbe,
Personalitatea mea se conturează dupa norme,
După reguli absurde lipsite de sens.
Încet ma sufoc cu acest aer dens...

Vreau să scap,să uit de tot,
S-alerg spre nicăieri pâna n-o să mai pot.
Dar sunt prinsă într-o cuşcă ruginită,
Şi-mi aştern gândurile pe-o pagină-negrită.

Amintiri şi fapte din trecut
Prind viaţă din apă şi din lut,
Şi ca într-un vals,purtate de vânt adie,
Memoria mea e o substanţă vie.