Visul meu...

....Iar îmi fixez privirea în tavan,iar am gândul apăsat de întrebări şi dileme...iar....sunt singură.
Simt cum pereţii strâmbi ai camerei mele se strâng violent în jurul meu,lăsându-mă şi fără ultimul perimetru de spaţiu personal care îmi mai rămăsese,perimetrul în care s-au scurs secunde importante din viaţa mea,secunde irosite în van,inutil...
Nu am dorinţe şi nici visuri aşa cum nu am nici un rost pe lumea asta infectă,în schimb te am pe tine...pe tine, hibrid al unei frumuseţi ordinare,jumate înger divin,jumate demon,fiu al Infernului etern.
Şi stau ore în şir întrebându-mă cum reuşeşti să-mi accelerezi pulsul inimii de fiecare dată când îmi vorbeşti....cum fiecare cuvânt rostit de gura ta mă lasă mută,neputincioasă şi neştiutoare.
Eşti vis sau coşmar?....Mi'aş dori să ştiu...să te simt aproape,să fi palpabil...dar nu....eşti fum,iluzie,miracol....eşti blestemul inimii mele....şi totuşi te vreau doar pentru mine.
Da,sunt lacomă şi egoistă....chiar şi aşa nu pot să neg că te iubesc!