Nu e lumină,nici întuneric,
Nu e macabru şi nici feeric,
Nu e cântec,nici poezie,
Nici fericire,nici nostalgie.
E suflet pierdut în bataia vântului
Întunecat precum pana corbului.
E vocea ce ţipă în mine veacuri
E boala mistuitoare fără leacuri.
E dorinţa moartă la naştere,
Spiritul pământului înainte de Facere.
Nu e plâns ci doar un ţipăt mut,
E cuvântul fals pe care sunt obligată să-l ascult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu