Omul

.....Banalitate.....o nenorocită banalitate care duce la nemiloasa angoasă sufletească....la o deteriorare tipic bacoviană...atât de ordinară şi murdară încât îţi vine să-ţi eliberezi sufletul din temniţă şi să-ţi lasi trupul damnat să putrezească pe veci in huma arsă de timp....
Un amalgam de întrebări şi unul de îndoieli,formează aşa numitul univers interior...pe care l-am ascuns bine până acum,l-am ţinut la distanţă de privirile pline de răutate ale celorlalţi,căci am învăţat că toţi suntem făcuţi din acelaşi lut blestemat de zei şi că toţi suntem capabili să facem rău şi să distrugem.Am realizat că suntem creaţia eşuată a unui Deus Absconditus,continuată şi terminată în Infern de către necurăţia sa Lucifer...Da, asta suntem noi defapt,fiii Infernului,cu sânge murdar care curge prin vene,nişte parveniţi plini de sentimente incerte....Jurăm credinţă falsă unui Dumnezeu cu speranţa că vom obţine locul de veci in Eden.
Însă nouă ne'au fost blestemate gurile,de aceea rostim cuvinte spurcate pline de erezie şi agonie...ne-au fost blestemaţi ochii ca să nu vedem adevărul,ne-au fost astupate urechile ca să nu auzim vocile pierdute ale dreptăţii divine...ne-au fost legate mainile atât de strâns încât am uitat cu toţii cum se face semnul credinţei noastre....ne-au fost blestemate picioarele,de aceea călcăm strâmb drumuri încurcate care duc spre sfârşitul tragic şi inevitabil al întregii existenţe umane....
Ce a mai ramas curat si pur in noi?Ce parte din noi nu a fost atinsă de blestemul primordial?......Tot ce a putut fi salvat e defapt goliciunea sufletească....lipsită de viaţă...demnă de milă...căci bucata de carne pe care noi o numim inimă..nu simte,nici nu iubeşte ci doar bate fără sens,măsurând timpul care se scurge din noi cu fiecare secundă....
Şi mă gândesc deseori la ipocrizia de care dăm dovadă atunci când rostim fierbinţi rugăciuni....căci omul proscris a fost îndemnat să mintă,să inspire milă în faţa celorlalţi ca într-un final să muşte cu sete şi nesimţire mâna care l-a ajutat.Tot omul proscris a învăţat să lovească mişeleşte pe cel care e deja la pămant,să adune de pe jos ceea ce a scuipat cu neruşinare,să ridice în slavi ca pe urma să doboare,să respecte aparent reguli pe care deja le-a încălcat.....
Aşa e omul...nascut din ţărână cu un instinct animalic....nu poate respecta regulile biblice...nu pentru că nu vrea....ci pentru că nu poate....căci acel instinct animalic a spurcat întâi buzele Evei,apoi ale lui Adam ca pe urmă să fie lasat să curga prin noi,să se împraştie precum veninul prin sânge,amorţind,ucigând necruţător şi ultima urmă de bunătate din noi.
Omul nu a fost niciodată om....a fost şi este o simplă creatură controlată de acel instinct....
Asta sunt şi eu...şi asta eşti şi tu cel sau cea care citeşti aceste rânduri....Mi-e ruşine să-mi recunosc originea,mi-e ruşine chiar că spun şi gîndesc toate astea,dar simt că totul se descompune lent şi că într-un final nu va mai rămâne nimic de spus,nimic de ascultat sau de văzut...Ne vom întoarce acolo de unde venim, din ţărâna încinsă de iaduri adânci....lăsând loc unor noi creaţii divine....poare chiar reuşite.....