Stingere

Am rupt parte din mine
Şi am îngropat-o în pământ,
Străzile ce au fost odată pline
Acum sunt străbătute de vânt.

Sunt singură iar,ca la început,
Alerg printre amintiri şi cuvinte,
Plânsetu-mi de copil se frânge şi rămâne mut,
Nimic n-a mai rămas din toate cele sfinte.

Am murit,m-am stins odată cu timpul
Am plecat lăsând în urmă nimic.
Iar acum vad,îmi moare şi cuvântul,
Piere,se stinge....se face mic.

Dar totuşi îmi las pixul pe foaie
Să-mi scrie un ultim testament
Chiar dacă aceste cuvinte n-or sa mai taie
Ele rămân mărturia acestui lament.

Şi priviţi cum se aşterne praful
Cum vântul mă poarta spre infinit,
De amintiri deşarte s-a umplut şi lacul,
Am plecat,m-am stins, am murit.....